evacuare

        Este cunoscut ca pentru a evacua o persoana/e dintr-un imobil aflat in proprietatea ta este necesar sa apelezi la instanta de judecata pentru a obtine un titlu executoriu. Dupa obtinerea acestui titlu vei apela la un executor judecatoresc pentru punerea lui in executare.

        Pana aici totul este cat se poate de corect si legal totodata. Evident ca orice proprietar doreste sa poata intra in imobilul sau cat de repede se poate pentru a-si putea exercita toate prerogativele ce dreptul de proprietate i le confera. Aici insa, apare o mare problema. Procesul de evacuare poate dura, si dureaza ani de zile. Iar in tot acest timp proprietarul nu poate face absolut nimic.

        Sa presupunem ca astazi, 20.04.2008  proprietarul  depune la instanta competenta cererea de evacuare a persoanei care ii ocupa imobilul fara titlu. Va primi termen de judecata peste aproximativ o luna – 20.05.2008. La primul termen de judecata, paratul va depune o cerere de angajare aparator, cerere ce nu ii va fi refuzata. Se va acorda un alt termen evident peste o luna. 20.06.2008. Urmeaza depunerea intampinarii de catre parat, si in cazul in care avocatul tau va cere termen de “luare la cunsotinta”, se va acorda evident termen. Numai ca, surpriza, urmeaza vacanta judecatoreasca si urmatorul termen va fi in septembrie. Sa spunem tot data de 20. Deja sunt 5 luni. Urmeaza “termenul de probe”, “luarea la cunostinta” a actelor depuse, audierea martorilor (vei fi norocos daca avocatul advers, sau vreun martor, nu iti va depune o cerere de amanare motivata de “starea de sanatate”), etc. Si uite asa s-a implinit anul. Daca dai si de un adversar inteligent (avocatul paratului de ex.), acesta te va chema in judecata pentru o hotarare care sa tina loc de vanzare cumparare si iti va suspenda procesul de evacuare, “pana la solutionarea definitiva si irevocabila” a celuilalt. Nu este necesar evident ca acest proces sa fie si real. Trebuie doar sa trimiti o asemenea cerere (fara nici un act anexat) prin posta, sa investesti instanta, sa scoti un certificat de grefa, sa-l depui in instanta si procesul de evacuare este suspendat. Si uite asa trec ani pana cand “forta coercitiva a statului” te va ajuta sa iti exerciti dreptul pe care “ei” il considera sfant.

        Dar iata ca din fericire, exista si alte organe pe langa instanta si executor care iti pot scoate chiriasii afara din imobil.  Firmele de “paza si protectie”. Si astea chiar functioneaza! In maxim 5 zile imobilul tau este liber iar tu te poti muta in el fara batai de cap.

        Totul este foarte simplu. Le expui problema ta. Ei vor verifica daca exista sau nu contract de inchiriere, daca mai este valabil, daca esti intr-adevar proprietar etc. In momentul in care se conving ca ai dreptate, se vor instala in fata imobilului (de preferat cand cei ce stau abuziv acolo sunt plecati) si nu vor permite nimanui sa mai intre. Evident, cei ce locuiesc in imobil vor veni si vor incerca sa intre. Nu vor putea. Va fi chemata politia. ”E o cauza civila” vor spune ei si vor pleca. Tu, ca proprietar, vei intra in imobil ( e al tau,nu?)  si vei scoate toate lucrurile in strada. Nimeni, nici chiar politia nu va putea intra in casa fara acceptul tau. Iar in acest caz e putin probabil ca vreo instanta sa emita un mandat. Si pentru ce ar face-o?  Cei ce au fost evacuati te vor da in judecata. Atata paguba. Cum functioneaza justitia la noi se vor lasa pagubasi. Si care ar fi pana la urma motivul pentru care te-ar da in judecata? Ca stai in casa ta?   

        Va asigur ca functioneaza. Este insa normal? Este legal? Este moral?

divort

        De ce trebuie sa se desfaca o casatorie doar din “motive” temeinice? De ce in momentul in care paratul (sotul chemat in judecata) nu doreste desfacerea casatoriei, celalalt sot trebuie sa aduca “dovezi” ca mariajul nu mai este posibil? Oare simpla dorinta a unei persoane de a nu isi mai continua viata langa o alta persoana nu este de ajuns? 

        Imi aduc aminte de divortul unui bun prieten. In momentul in care judecatorul a intrebat-o pe parata daca este de acord cu desfacerea casatoriei aceasta a replicat ca “nu are barbat de lasat”. In acel moment judecatorul a dat cuvantul la probe. Mirat, prietenul meu a intrebat: ce probe? “Probe din care sa rezulte ca nu mai e posibila convietuirea!”  “Domnule presedinte dar nu o mai iubesc! Nu vreau sa o mai vad in ochi, nu o sufar, nu vreau sa ma mai culc cu ea! Nu cred ca este vreo persoana care sa cunoasca sentimentele mele si care sa vina sa vi le spuna. Nu am spus nimanui despre asta. Nu am martori. Vreau doar sa nu o mai vad niciodata! ” 

        Nu mai are importanta cum s-a desfasurat mai departe procesul. Este insa cred, situatia multora din cei ce vor sa divorteze. De ce nu este de ajuns sa spui GATA? Am cunoscut multe femei care doreau sa obtina divortul, sa scape de sotul lor care, in cele mai multe din cazuri era si violent si alcoolic. Disperarea lor nu cunostea margini cand aflau ca le trebuie macar un martor. Nimeni nu voia sa depuna marturie tocmai din cauza violentelor sau amenintarilor ce ar fi urmat si la care ar fi fost supusi.

        De ce suntem liberi sa ne casatorim cu cine vrem fara a aduce nici un fel de dovezi ca vom fi o “celula de baza a societatii” si suntem constransi sa dovedim ca “celula” din care am facut parte este una moarta?

        De ce in fata ofiterului de stare civila putem sa spunem NU si casatoria sa nu se mai incheie si de ce nu putem sa spunem NU si in fata judecatorului iar casatoria sa nu mai continue?

Dansez pentru tine

Am incercat sa-mi dau seama de scopul acestei emisiuni. M-am uitat in cateva randuri la emisiune si am fost incantat de costumele superbe, de dansurile aproape perfecte, de frumusetea prezentatorilor si de multe altele. M-am bucurat sa vad ca exista oameni care isi vad un vis implinit prin eforturile rudelor, prietenilor si a unor vedete care se “dueleaza” atat de elegant pe scena.

Am ramas totusi cu un gust amar in momentul in care am vazut ca sunt si oameni care ies din aceasta “competitie a visurilor” pe usa din dos. Pentru ca la “Dansez pentru tine” numai cei norocosi reusesc sa isi implineasca visul. Pentru ca la “Dansez pentru tine” trebuie sa ai noroc ca cei ce danseaza pentru visul tau  pe scena sa fie talentati, frumosi, placuti de juriu si de public. Altfel, visul tau sau , mai grav, al copilului tau se va narui intr-o sambata seara, in direct la Pro TV.

Mi-am dat seama ca celebra sintagma “paine si circ” este de actualitate. In “Competitia visurilor” telespectatorii primesc ceea ce vor. In arena se arunca visurile disperate ale unor copii, cateva vedete autohtone, costumatii elegante si distractia plebeilor este asigurata. Acestia vor ramane lipiti de ecran cu sufletul la gura urmarind pasii de dans, si stand cu mobilul in mana pentru a putea “vota” perechea favorita.

 ”In seara aceasta a parasit competita perechea formata din X si Y. Acestia au luptat pentru  visul copilului Z care are cancer. Doar o operatie in Austria l-ar salva insa aceasta operatie costa mult. Juriul si publicul a ales.” 

O “traducere”  mai exacta ar fi urmatoarea : “draga “Z”. Ne pare sincer rau ca ai cancer (sau nu ai o mana,sau esti surd,sau esti sarac lipit, sau esti orfan) insa, astia de au urcat in scena nu au fost destui de buni. De aceea, ai sa ramai in starea de rahat in care te afli.Mai ramai pe scena, sa vada tara cum plangi si tu si incompetentii astia de dansatori. Idiotii chiar au sperat. Noi iti vom da totusi un premiu de consolare. Multumim pentru participare si ne bucuram ca esti in starea asta. Fara necazul tau nu am mai fi avut noi rating. La revedere, usa e acolo.”

Imaginea imparatului care sta cu mana intinsa cu pumnul strans si cu degetul mare intins iar plebea urla dezlantuita strigandu-i cine sa traiasca si cine nu imi vine in minte ori de cate ori vad perechile asteptand notele. “Ala nu are o mana! Sa plece!” “Dansatorii aluia cu cancer au fost mai buni!” “Ba nu! Dansatorii celui orfan si sarac lipit!”  Si circul continua.

Pentru noi, oamenii aflati in fata ecranului e doar un spectacol. Pentru cei implicati si infranti e naruirea, poate, a unei ultimi sperante. Iubitorii acestei emisiuni vor spune ca si cei infranti “castiga ceva.” Poate asa e. Insa acel “ceva” nu e de ajuns sa te scoata din mizeria in care te afli. M-am uitat pe site-ul Pro Tv si am ramas cu un gust amar cand am citit aceasta fraza: “…iar visul lui Robert, băieţelul pentru care au dansat din tot sufletul SI-A OPRIT VISUL la jumătatea drumului către împlinire. “ Visul unui baietel de 11 ani , orfan de mama, cu un tata care nu l-a recunoscut la nastere, care e crescut de bunici fara posibilitati materiale, si care sta in gazda s-a oprit la jumatatea drumului. Pentru el nu mai e nici o speranta. El ramane cu un gust amar. “Oare daca eram olog aveam mai multe sanse? I s-ar fi facut publicului mila de mine si as fi castigat?” Nu stim si nu ne mai intereseaza. Robert a primit 1.500 euro , adica o suma mult mica decat  cea pe care o da Becali la colindatori . Va garantez ca pretul oricarei rochii purtate de Iulia Vantur e mai mare. Este injositor cu atat mai mult cu cat organzatorii considera aceasta suma “menita să-l ajute să spere într-un viitor mai bun”.

Visul unui copil talentat si orfan de a se implini de a avea bani de supravietuire e la fel de mare ca cel al unui copil fara o mana sau cu cel al unui copil cu cancer. Ei nu vad diferentele asa cum le percepem noi. Visul lor e cel mai important. Si, fara deosebire, fiecare din ei se gandeste : “Daca am sa castig…” Daca…

Am o curiozitate. E mai mare suma data ca premii decat suma cheltuita cu organizarea specacolului? Nu-mi raspundeti, va rog.